Time and time again

Încet, băiete, încet! repetă el de câteva ori pentru cățelușul lui care-l tot trăgea către apartamentul în care locuiau. La firav cum era Hyu și cum Gaho mai crescuse, mai avea puțin și cădea pe-acolo. Băiatul își mai plimba privirea ca visător pe pereți, ușile vecinilor și nu era atent deloc pe unde mergea iar la cât de neastâmpărat era cățelul, se tot învârtea printre picioarele lui până când ajunsese legat. Ce?? mari el ochii când văzu în ce hal era, vrând să înainteze în vreun fel insă imediat făcuse cunoștință cu podeaua.

Ușa unui apartament se deschise larg, ieșind de acolo chiar Mikki. Avea de gând să meargă singură, la o plimbare, fiindcă se plictisise de moarte în casă, dar tocmai când să plece, dădu de o imagine foarte amuzantă. În fața ei, la mai puțin de doi metrii, se afla un băiat întins pe podea și încurcat în lesele celor doi câini care păreau să fie ai lui.
Primul lucru pe care-l făcu fu să chicotească.Situația era destul de hazlie, crezu ea. Cu toate acestea, se apropie de băiat și întrebă încet:
- Ai nevoie de ajutor?
Îi privi câinii între timp. Erau așa drăguți! Dar avea o frică de animalele astea, chiar dacă le adora. Spera să nu mușcă. Nu se lua niciodată după aparențe. Știa că până și cele mai cute chestii au țepi, ca trandafirii.

Parcă îl luase cu amețeli. Murmură câte ceva ca un copil mic, oftând lung în timp ce era ”pupat” pe obraji de cățel. Era chiar jenant ce i se întâmplase și nu era prima dată când pățise așa ceva. Înghiți în sec când auzi vocea unei fete, încercând să o privească deși se înroșise precum un rac la față. Nu acum, nu înțelegea de ce tocmai el și de ce acum.
- Umm, cred că ..am nevoie... murmură el, strângând ușor din ochi ca și când și-ar fi imaginat că ar fi fost într-un coșmar, însă când îi deschise chiar era realitatea. Oftă din nou, lăsându-și pentru un moment capul lipit de podea.

Off: am scris doi câini? ce baka sunt! xD mi-e somn, scuze.
On: Cățelușul său părea destul de cuminte, așa că își luă inima în dinți și se apropie. Uhm, și ce dacă o mușca? Nu ar fi fost prima oară, nu? Era ca și când se obișnuise.
Înghiți în sec, dar când veni lângă cei doi, câinele nu lătră și nici nu mârâi. Ba chiar venise înspre Mikki și dădea ușor din coadă, semn că nu îl deranja prezența ei.
Ea îl mângăie pentru câteva clipe, în timp ce trase ușor de lesă și îl descurcă pe băiat de ea.
- Ești mai bine acum? Haide sus, presupun că e frig pe acolo!
Spunându-i acele lucruri, îi întinse și mâna, dorind să-l ajute să se ridice de acolo.

Off: Nu-i nimic : ))

On:
Cățelul se apropia mai mult de fată, băgându-se în sufletul ei pentru mai multă atenție, mai ales că era un alintat. Când se văzu dezlegat, își ridică încet chipul încă înroșit privind-o atent pe tânără.. deobicei majoritatea persoanelor îl lăsau întins pe podea, de cele mai multe ori râdeau fără oprire.
- Ehm, da.. sunt bine! îi răspunse calm fetei, trăgând adânc aer în piept. Mulțumesc. spuse Hyu într-un final și o luase ușor de mână, ridicându-se de jos apoi își ciufuli pentru o clipă părul.

Îl ajută să se ridice, apoi îl privi în timp ce își ciufulise părul. Micul lui gest o făcu să zâmbească mai larg. Nu știa de ce, dar fusese un moment drăguț, plus că observase și petele mici și ușor roșiatice din obrajii lui.
- Ah, ai mai multă grijă de acum înainte.
Nu înțelese nici ea de ce spuse așa ceva. Poate doar dacă erau prieteni ar fi trebuit s-o zică.
Își lăsă privirea în jos, spre cățelul care încă dădea vesel din coadă. Părea destul de alintat și acum venea numai pe lângă ea, ca să primească atenție și să fie mângâiat.
Mikki își trecu ușor mâna peste blana lui pufoasă, în timp ce începu să vorbească aiurea:
- Nu mai fi așa rău cu stăpânul tău, ai grijă de el data viitoare, da?

La vorbele ei se înroși ceva mai tare, clipind de câteva ori. Zâmbi mai mult prostește, apoi oftă scurt trecându-și mâna peste față într-un mod ofticat încercând să uite ce se întâmplase acum câteva minute.
- Ehm, da.. voi avea grijă! mormăi el precum un copil mic adoptând și acea față, începând să se joace cu marginea hanoracului său. Cățelul se ridică în două lăbuțe pe genunchii fetei continuând să de-a la fel de energic din coadă, ajungând acum să o sărute și pe ea pe vârful nasului. Când văzu reacția câinelui, Hyuk pufni imediat în râs punându-și imediat mâna la gură pentru a se pute abține.

Băiatul se înroșise din nou, dar Mikki nu prea înțelese de ce. Părea destul de timid, dar îi fusese distrasă atenția de la chipul lui. Cățelul sări ușor pe ea și începu să o lingă. Era așa de drăguț! Nu credea că o să ajungă sa fie sărutată de... un cățel. Stăpânul lui începu să râdă brusc, iar fata se uită cu coada ochiului la acesta.
- Hey, nu mai râde! Mai bine fă o poză, vreau să văd cum aș arăta împreuna cu micuțul tău, chicoti ea.
Încercă să se dea un pas, doi mai în spate. Îi plăcea animăluțul, dar nu prea îi plăcea faptul că ajunsese să fie „spălată” pe față. Își dădu apoi rapid cu mâneca bluzei peste nas și peste obraz, pe unde limbuța câinelui ajunsese.

Însă cum tânăra se dădu înapoi, Gaho înaintă către ea jucăuș lătrând de câteva ori. Băiatul schiță pe chip un zâmbet larg și chicoti ușor scoțând din buzunarul pantalonilor telefonul. După cum spusese și fata, chiar se pregăti să le facă poze celor doi.
- Vă stă așa bine împreună! spuse el pe un ton vesel, începând din nou să râdă când micul animal se ridică iar în două lăbuțe pentru a fi băgat în seamă de către tânără.. îi plăcea să fie în centrul atenției în astfel de momente. Atunci Hyuk îi fotografia în acel moment, privindu-i pe rând foarte senin.

Orice ar fi făcut, câinele o tot urmărea. Dar nu o deranja, îi plăceau animalele. Mereu își dorise și ea unul de companie, dar părinții ei nu o lăsaseră. Poate acum că locuia singură, acea să profite de acest lucru și își va lua unul.
Mikki se trezi în următoarea clipă că i se făcuse poză, împreună cu noul ei „prieten”. Începu să râdă și veni lângă băiat, cu gândul de a o vedea.
- Știi... eu am glumit! roși ușor și încercă să se ridice pe vârfuri, ca să vadă poza. Era cam scundă față de el, așa că nu reuși. În același timp, câinele veni la fată, iar, și o împinse încet cu capul. Din această cauză, se lovi de băiat. Îl împinse ușor spre perete, chiar lipindu-l de el și ea ajunse peste acesta.
- Ah... scu... scuze! fu tot ce reuși să spună, în acele clipe destul de jenante.

Era chiar mărunțică pe lângă el iar asta chiar îi provoca iar un zâmbet pe chip, mai ales când se ridică aceasta. Când dădu să-i arate poza pe care o făcuse, se trezi lipit de perete, dar în special tânăra apropiată mult de el. Din reflex, își puse mâinile pe talia ei privind-o atent în ochi. Când spera să-i treacă roșeața din obraji, tocmai îi revenise..
- Uhm.. nu..nu-i nimic! se bâlbâi el încercând să lege acele cuvinte, privind-o profund în ochi.
Cățelul începu să-i latre pe cei doi, în special pe tânără căci i se păru că îl v-a ignora mai ales că era aproape de stăpânul lui.

Amândoi ajunseseră așa aproape unul de altul și se priveau în ochi. Ea se înroșise destul de rău, iar el la fel. În același timp, câinele începuse să latre. Parcă era supărat că nu mai primește așa multă atenție ca mai devreme. Ce egoist, își zise ea amuzata în gând.
Privi în jos, câteva clipe, spre mâinile băiatului, care o apucaseră de talie. Păreau aproape îmbrățișați.
Se uită apoi iar în ochii lui și așteptă ca el să-i dea drumul. Oricum, răsuflă ușurată ca îi spuse că nu e nici o problemă. La urma urmei, fusese doar un accident, nu? Dar ea se jenase foarte rău.

Atât de aproape.. parcă mâinile îi erau înțepenite pe talia fetei. Înghiți în sec încercând să-i de-a drumul, insă o privi la fel de profund și adânc în ochii clipind apoi de câteva ori. În tot acest timp îi observă și trăsăturile feței. Era chiar drăguță fata, îi plăcea mult ochii ei mari și negri.
- Erm, sc-scuze.. murmură el, luându-și ușor mâinile de pe ea, de parcă ar fi ținut în brațe ceva foarte delicat. Atunci când văzu că-i dădu drumul, Gaho se băgă printre picioarele lor, latrând de două ori continuând a da la fel de energic din coadă.

Mikki zâmbi scurt după ce acesta îi dădu drumul, deși, dacă ar fi trebuit să fie sinceră, ar fi recunoscut că îi plăcuse să fie ținută în brațe.
Câinele se băgă între cei doi, începând să latre și să dea la fel de voios din coadă. Atunci, fata îl mai mângâie puțin.
- Îi place foarte mult să fie alintat, zise, chicotind ușor. Cum îl cheamă? Ah, și cum te cheamă și pe tine?
Își aduse aminte că vorbeau de câteva minute bune și habar n-avea care era numele său. Așteptă cu gura întredeschisă răspunsul, în timp ce îl privea atentă și foarte intens, fără să realizeze.