Don't catch me!

Era trecut de miezul noptii , dar cum eu eram mai mult nocturn si mai aveam si insomnii cand ceva nu-mi dadea pace. Am scapat un oftat in timp ce am parasit suprafata moale a patului , indreptandu-ma spre dulap si tragand un tricou pe mine caci aveam doar boxerii. Am deschis apoi silentios usa incaperii , pasind pe varful degetelor pe gresia rece de pe hol , nu doream sa-i trezesc pe ceilalti. Am ajuns in cele din urma afara , lasandu-mi jos slapii si luandu-i in picioare.
Am aprins lanterna si m-am indreptat prin bezna spre subsol , injurand de nenumarate ori prin gand.
Am deschis oarecum indoielnic usa , lasand lumina slaba sa acapareze treptele dar in cele din urma am soptit:
-Trebuie sa-l gasesc! muscandu-mi usor buza inferioara si am inceput sa cobor.

S-a trezit când prin camera ei începuse să se audă cum foșnăia ceva. Ce putea fi? Aprinse becul și observă că nu era lumină. Deschise ușa și observase că era lumină pe hol.
-Am rămas numai eu fără lumină? se întreabă aceasta ușor îngândurată.
A intrat în camera ei și s-a îmbrăcat cu câteva haine ca să nu iasă în rochița de noapte. A ieșit cu pași mici din încăpere luând-o spre sibsol pentru a umbla la panoul de energie ca să își dea drumul la lumină în cameră.