Reading or... sleeping?

Era de abia prima zi la colegiul acesta pentru Mikki. Se așteptase să fie drăguț cel puțin și să-și facă niște prieteni, dar se înșelase. La o oră de matematică, fusese scoasă la tablă. Bineînțeles că ea era în rândul celor care urau materia asta și greșise tot exercițiul pe care-l primise de la profesoară. Și asta nu reușișe decât să stârnească râsete. Nu înțelese nici ea de ce. Doar nu erau doar genii în clasa ei, nu?
Din păcate prima zi nu fusese tocmai cum se așteptase, dar își găsi remediul la bibliotecă. Un loc aproape părăsit, liniștit, plin de cărți interesante și mese libere unde poți avea puțină intimitate.
Nu se plimbă mult printre rafturi până să se hotărască asupra unei cărți. Și-o luă în brațe și merse la o masă mai ferită de privirile tuturor, într-un colț.
Se apucase să citească și tocmai începea ca acțiunea din roman să i se pară interesantă, dar era prea obosită ca să continue. Fără a realiza, capul ei căzu peste cartea groasă și veche și ochii ei se închiseră. Ațipise sau... chiar adormise, aproape.

Ma plimbam printre rafturile imense , cautand o carte de geografie sau ceva pentru un proiect . Am scos din sir o carte mare si groasa , cazand inca vreo opt , la fel de groase si grele , provocand un zgomot infernal , fata de linistea ce era mai inainte .
- La naiba ...

Atmosfera era așa de calmă și liniștea se așternuse complet în imensa sală. Mikki chiar dormise, mai ales că în seara trecută avusese iar insomnii. Sau nu putuse să doarmă din cauza emoțiilor. Cu toate acestea, ziua ei continua să fie rea. Oriunde se ducea în școală, nu avea liniște. Un zgomot puternic, ca și când ar fi căzut un teanc de cărți pe podea, o făcu să sară în sus, speriată.
Se uită nervoasă în stânga și în dreaptă și îl văzu pe băiatul care-i tulburase somnul.
- Asta e bibliotecă, fă liniște!
Nu avusese intenția să fie răutăcioasă sau ceva în genul, dar după somn, chiar și după 5 minute de dormit, dacă era brusc trezită, putea fi cam irascibilă.

Am facut o fata acra cand fata aceea tipase la mine . Nu pricepeam cu bibliotecara nu spusese nimic si isi gasise ea . Mi`am intors privirea de la ea , strangand cartile de pe jos si asezandu`le inapoi pe raft .

Băiatul nu îi răspunse la replică, ceea ce era bine într-un fel. Probabil dacă ar fi făcut-o, ar fi provocat-o mai mult și ar fi început să se certe și cu el. Ah, uneori chiar trebuia să învețe să-și țină gura! Dar uneori...chiar nu putea.
El îi întoarse spatele, iar atunci Mikki scoase limba la acesta într-un mod răutăcios, dar totuși copilăros și destul de amuzant.
Își relua poziția de adormită de mai devreme și închise brusc ochii. Încerca să adoarmă la loc, și deși încă se simțea obosită, acum nu mai reușea.

Am luat cartea de care aveam nevoie si m`am indreptat spre masa de unde strigase fata . Am tras scaunul cat de zgomotos am putut si am trantit cartea de masa , mai apoi scotand niste foi si un pix .

Crezuse că toate problemele se terminaseră, dar nu, tipul apăruse din nou, parcă special ca să-i strice ei somnul.
Auzi un zgomot puternic, când cartea fusese trântită pe masă, chiar în fața ei. Se enervase mai rău ca prima oară și se ridică încet, uitându-se foarte dur la el.
- Ce faci aici? Nu vezi câte mese libere mai sunt?
Se vedea clar că o provocase, iar acum nu se mai putea abține. Era genul de persoană care se enerva foarte ușor.
- Mai bine ți-ai cere scuze cât mai repede! spunând acest lucru, scoase iar limba la el, în același mod ca mai devreme. Pe lângă faptul că era atât de irascibilă, se mai și comporta ca un copil în astfel de situații.

- Nu o sa se intample . am spus eu sec ,privind`o destul de urat dupa care m`am asezat pe scaun si am deschis cartea plictisit . Am luat pixul in mana , in dorinta de a copia ce vedeam in acel manual sau ce era .

„ Nu o să se întâmple ” îi răsună replica lui în minte, de mai multe ori. Nu făcuse decât să o enerveze mai rău.
Clar nu era ziua ei cea bună. Se așteptase la prea multe și nu primise nimic bun. Începuse destul de prost acest semestru, dar nici că-i păsa.
„ Bine, lasă că vezi tu! ” își spuse în gând, în timp ce îl privea foarte răutăcioasă, ca și mai devreme.
Îi înșfăca pixul din mână și în următoarea clipă aruncă în capul băiatului cu el. Rămase tăcută și îi așteptă reacția. Ah, spera că nu se va trezi cu o palmă în schimb.

M`am uitat urat la ea dupa ce ma trezisem cu un pix in cap , dar mi`am intors privirea inapoi la carte si am inceput sa scriu cuvant cu cuvant , neramanandu`mi nimic din ce citeam in minte . Daca ar fi fost baiat , l`as fi lovit , dar asa , nu dadeam in fete .

O enerva și mai rău faptul că nu vorbea și că o trata cu indiferență. Tăcu pentru câteva clipe și îl privi fix. Îi venea să-i sară în cap, la cât de mult o stresase, dar trebuia să se abțină.
Pierdută în gânduri, nici nu realiză cum și când o prinse somnul, pentru a doua oară. Ochii ei se închiseră brusc și își lăsă capul în jos, punându-l pe carte. În clipa următoare sforăi ușor, dar scotea niște sunete parcă la fel ca cele ale unei pisici ce toarce.

Am privit`o pe fata , auzind cum cineva sforaia . Ar fi fost chiar draguta daca nu ar fi fost atat de enervanta . M`am gandit sa ma razbun si pentru pixul aruncat in freza , asa ca mi`am scos telefonul din buzunar si am pus sa cante o melodie pana fata se trezeste si apoi sa o opresc , gen " am dat ocupat " .

Dormea așa profund și aproape începuse să viseze. Uitase complet de tot ce era în jur, mai ales de acel tip care o enerva. Numai că el nu îi dădea pace.
Îi auzi telefonul cum începe să sune, iar melodia era una destul de enervantă și foarte tare. Reuși să o trezească și sări în sus ca arsă, aproape speriată. Buimacă, se uită și în stânga și în dreapta, apoi realiză ce se întâmplă.
- Tu chiar n-ai de gând să ma lași în pace? întrebă ea, pe un ton ușor ridicat, ce atrase privirile câtorva persoane care îi făcură semn să facă liniște.

- Nu .. Sssshh ! i`am facut eu semn sa taca , ca si ceilalti , ducand un deget la buze . Eram cam rau cu ea , dar ea si`o cauta`se . Am continuat scriu ce incepusem , dupa care am dat pagina si am inceput sa ma uit la poze .

Perfect, deci nu avea de gând s-o lase în pace. Dacă ar fi fost mai puternică... l-ar fi luat și la bătaie! De fapt, era în stare și de asta, la cât de nebună era și probabil că toți ar fi făcut-o nebună dacă ar fi văzut așa ceva. Preferă să stea cuminte în banca ei, de data aceasta.
Își sprijini capul între palme și se uită înspre geam.
- Hey, enervantule, pleacă, lasă-ma singură, îi zise pe un ton chiar calm, spre deosebire de până acum. De fapt, nu se calmase, încerca doar să păstreze liniștea în sală.

Am ignorat`o total , fara sa fac vreo miscare din care sa inteleaga ca o sa mai plec . Desi nu aratam , m`a enervat destul de tare fata . Sa ma fi asezat lana oricare alta , ar fi inceput sa vorbeasca cu mine dragut si sa imi faca aansuri , dar ea era total opusul . Intodeauna mi`am dorit sa fiu ignorat de toata lumea , dar nu detestat de ei .

Își dădu ochii peste cap și începu să se întrebe când o să plece. Poate nu avea de gând s-o facă, așa că trebuia să se miște ea de acolo. Ăsta ar fi fost singurul mod de a scăpa de el.
- La revedere! spuse brusc și se strâmbă pentru a treia oară, ca un copilaș obraznic.
Luase cartea și restul lucrurilor de pe masa, apoi merse spre ieșire, dar în graba ei uita telefonul mobil. Nu își dădu seama de asta și cel mai probabil avea să o facă când va ajunge acasă și va vrea să sune pe cineva.
Când ieși din bibliotecă trânti ușa, nervoasă, ca și când ar vrea să-i transmită băiatului un fel de „mulțumesc că mi-ai distrus lectura, sau mai bine zis somnul”.

Am observat ca fata isi uita`se telefonul si am oftat usor enervat . Mi`am aruncat repede caitele in rucsac si am lasat cartea exact unde era , fara sa o misc in vreu`n fel . Am luat telfonul fetei si am iesit alergand din sala .
- Stai !! am strigat eu dupa fata .

Mikki aproape că ieșise din întreaga bibliotecă și de abia aștepta să ajungă acasă. Singurul lucru la care se mai putea gândi era patul ei atât de comod.
Din senin, auzi o voce care o striga din spate. Știa a cui e, a băiatului din bibliotecă. Iar el? își zise enervată în gând. Nu știa că el avea de gând să-i dea telefonul, credea că vrea s-o enerveze și mai rău, așa că mări pasul, dorind să se îndepărteze cât mai mult și cât mai repede posibil de el.

- Asteapta tuuu . Nu iti lipseste telefonu ? ? am stigat eu enervat cand am vazut ca mai avea putin si fugea de mine . Am inceput sa alerg mai tare , aproape ajungand`o din urma .

Nu reușise să audă prea bine ce zise băiatul. Înțelese doar ceva de telefon, dar nu îi trecu prin minte că este vorba de al ei.
Se opri în loc când realiză că acesta începu să fugă după ea. Poate avea ceva de spus, dacă era așa grăbit s-o ajungă din urmă.
- Ce mai vrei?! întrebă ea, pe un ton răstit.

- Ia`ti telefonul ca nu am nevoie de el . Dar tu banuiesc ca da . am spus eu intr`o maniera cruda , ajungand in fata ei si intinzandu`i obiectul . Nu puteam sa inteleg cat de aeriana putea fi incat sa isi lase telefonul in biblioteca .

Mikki își mări ochii când auzi de ce băiatul venise după ea. Wow, își pierduse iar telefonul! Mda, era chiar foarte aeriană uneori, dar nu avea ce face. Ea ar fi în stare să-și piardă și capul!
În cele din urmă își lua telefonul și îl băgă imediat în buzunarul de la blugi. Trebuia să fie mai atentă, altfel o să-și piardă toate lucrurile.
- M...mer... vroia să-i mulțumească, dar nu reuși. Tipul i se părea enervant, rece și dur, plus că niciodată nu-i plăcea să spună „mulțumesc” unor persoane ca el.

- Da , stiu . am spus eu , intrerupand`o pe fata ce se chinuia sa`mi multumeasca . Nu avea de ce sa`mi multumeasca din moment ce o stresasem . Ma simteam oarecum dator fata de ea .

Nu îi mai zise „mulțumesc”, dar oricum băiatul se prinse ce vroia să zică. În schimb, îi zâmbi scurt și destul de sincer, având în vedere cât de mult se ciondăniseră.
- Păi, eu plec, îi zise Mikki scurt, în timp ce se întoarse cu spatele și se uită rapid la ceasul de la mână. Trebuia să se grăbească dacă mai dorea să prindă autobuzul ei, care venea doar din oră în oră.